Caldura mare, pofta si mai mare, MIROS pe masura!

Ati privit vreodata atent oamenii din statie sau de pe troleu, din tramvai?

Cateodata as vrea sa vad prin ochii lor, cu ochii lor lumea din jur. Oare cei din jurul meu vad in culori?...uneori as vrea sa le pot citi gandurile, sa inteleg si sa simt de ce zambesc sau de ce sunt tristi pentru ca e tot timpul un motiv pentru aceste stari, sau un ghiveci de motive care ii bantuie. Si alteori mi-as dori sa fiu invizibila, sa vad cum reactioneaza in anumite situatii, ce comportament au cand sunt singuri sau cand sunt impreuna cu prietenii. As vrea sa-i vad plangand, zambind, razand, certandu-se, impacandu-se, as vrea sa-i vad bucurandu-se de un rasarit, de ploaie, de aerul curat de la munte, de apa marii, de reusita unui prieten sau de orice alt "nimic" ce pentru ei reprezinta o lume intreaga. As vrea sa-i vad in toate starile posibile, trecand rand pe rand, pentru a-i putea cunoaste.
As vrea sa simt ce simt ei cand devoreaza cu o pofta incredibila un Mc Puisor pe tramvai, ca doamna de azi dimineata. Ca eu stiu ce simteam in acele momente!!!!!
Pacat ca nu pot atasa mirosuri pe blog :))...dar va inchipuiti cum miros, in caldura, intr-un tramvai plin, produsele de la McDonald's. Incredibil de puternic!!! si daca nici n-ai mancat de dimineata acasuca, atunci cel mai bine ar fi sa cobori la prima statie just to take some fresh air. Breathe deep! Doamna in cauza acorda o atentie deosebita fiecarei bucati de sandvis. Musca cu pofta si in timp ce mesteca privea cu nesat bucata ramasa in mana. Daca acela e micul ei dejun...nici nu e de mirare cum arata! Statea pe scaunul din dreapta mea, iar soldurile se chinuiau sa incapa si ele, dar bucati atarnau, peste margine, asa cum atarna carnea intr-o macelarie. Si cand in sfarsit isi sterge tacticos buzele si mainile, iar tu respiri usurat ca nu trebuie sa mai asisti la acel spectacol, din punga de McDonald's isi scoate capshorul o broscuta....cu ochii speriati, si un zambet mai mult ca o parere de rau...probabil stiind de la suratele ei ce urmeaza sa i se intample - ca deh! vestile rele circula cel mai repede. Trei muscaturi si s-a dus! No regrets!
1...2...3...finally si statia mea. Am coborat in graba sa respir aer curat. Aer proaspat de inceput de primavara si sa scap de mirosul de carne, oameni, nervi si verde de broscuta ce se imbibase in haine in tot acest timp.
In astfel de momente regret ca nu locuiesc mai aproape de centru!

PS: Oameni buni va rog mult nu mai mancati chestii puternic mirositoare in mijloacele de transport in comun, cand e plin de lume si e cald...