Li se intampla si altora sau despre gaini batrane!

Stiti vorba aceea gaina batrana face zama buna daca morcovelul e tanar, nu?Ei bine se pare ca si daca e batran tot acelasi gust are zama. Si se pare ca exista dragoste, gelozie, tentatii, nebunie si prostie la orice varsta.

Spun asta pentru ca am un prieten care sta in gazda la un mosulica si recent mi-a povestit o intamplare haioasa si mai mult sau mai putin penibila sau stanjenitoare. S-a intalnit pe strada cu "puicuta" mosului, o doamna in jur de 60 de ani, care l-a luat la impins vagoane despre viata personala a gazdei lui:

- Ia spune ai vazut alta femeie la batranul meu? Vine altcineva? Pentru ca eu cred ca are pe altcineva! Trebuia sa ma sune azi si nu m-a sunat (doamna nu e sotia lui, ci doar prietena/iubita/amanta cum vreti sa-i spuneti) si nu stiu ce se intampla cu el!
Aloooo gara???!! domnu are 90 de ani...cate femei sa mai poata duce la varsta lui? Nici nu stim exact in ce ape se mai scalda, d-apoi la ce nivel i se mai ridica - daca se ridica - mercurul din termometru :D !

Tot pe aceeasi tema, dar cu alte personaje, o prietena imi spunea azi despre ceva cucoana ce in disperarea ei de femeie, i-a dat unui batranel sa bea ceai de telina cica pentru potenta! Ia auziti aci reteta babeasca ieftina si usor de preparat, nu pastilutzele albastre :)

Si daca tot veni vorba...am stat si eu in gazda, prin anul 1 de facultate, la o doamna ce avea vreo 60 de ani, care atunci cand se plictisea, de ma prindea pe acasa isi descarca toate offf-urile pe mine. Asa am aflat ca barbatu su n-a mai atins-o de mai bine de 10 ani si ca intr-una din zile tipul ce venise sa-i repare frigiderul i-a facut avansuri si ea bat-o-ar norocul s-o bata de femeie "fideala" a rezistat tentatiei.
Ce pot sa mai spun in urma unor astfel de istorisiri cu nabadai decat ca imi doresc sa fiu o superba baba la 60 de ani si sa ajung sa fiu si eu pomenita pe vreun blog! :))

PS: Si apropo de dragoste...azi am facut o plimbare prin parcul central...e ceva in aer primavara de-ti da o stare de bine...si am vazut printre altele cupluri de batranei tinandu-se de mana si zambindu-si. Am impresia ca noi astia tineri uitam cateodata de astfel de lucruri. Suntem prea curiosi, prea grabiti, traim prea repede orice moment, si uitam sa-l savuram de fapt.

Daca esti blonda si el e tanar, ai o vecina nebuna si vezi un accident in statie...

"Raluca draga mersi mult de mail, sincer ai scris frumos si tre sa ti spun k esti o dragutza si scumpa dar o singura intrebare am la tine...oare dupa ce termin studiile o sa existe un loc si pt mine la firma la care lucrezi tu? Aceasta e intrebarea si te rog frumos sa imi dai un raspuns k vreau sa stiu. mersi mult inca o data si a fost o placere sa te cunosc.Ciao ciao!!!"

"Cv-ul tau oricum a fost introdus in baza noastra de date si daca va fi posibil te vom contacta cu urmatoarea ocazie. Deci da, in masura in care vor mai fi locuri disponibile la acel moment - iti dai seama ca vorbim in ani acum, si daca vei mai fi interesat, se poate sa lucrezi in cadrul firmei. Bineinteles acest lucru va presupune sa treci de un alt interviu. O zi buna"

Sunt o extraordinara ce pana mea :D, dar sunt o extraordinara si cand nu trebuie. Sunt unele interviuri sau reactii la mailurile de acceptare sau respingere, care ma fac sa zambesc sau sa-mi trag palme!
Am primit acest mail azi, de la un tip care a fost la interviu vineri si caruia i-am raspuns ca nu-l pot selecta deoarece inca nu si-a terminat studiile si e foarte tanar. Pe respectivul, dupa prezentarile de rigoare l-am si atentionat ca nu e frumos sa intarzie la o intalnire de acest gen! Vorba aia "sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice el" - asta in conditiile in care eu nu reusesc niciodata sa ajung la timp la o intalnire cu prietenii, ei stiu ca daca spun ca ne vedem la si 15, cu siguranta abia pe la si 30 ajung la locul stabilit, dar incerc sa ma vindec de aceasta boala! Ei bine revenind la interviul cu pricina, domnucul de vineri pe langa faptul ca era tinerel, mai era si foarte tupeist, ceea ce e bine in anumite situatii, dar nu cand vii sa te angajezi.
- Se face un training de doua saptamani, prima cu mine, cea de-a doua cu o colega de pe recupero...moment in care il vad ca ridica spranceana stanga si face o mutra de dracusor impielitat. E vreo problema?...si ma gandeam deja ce ii poate trece prin minte copilului...si bata-ma norocul sa ma bata ca am o imaginatie prea bogata cateodata :)
- A nu, chiar nu-mi displace deloc ideea, abia astept!...Si o sa lucrez aici? O sa lucrez cu tine?
- Nu! Intai trebuie sa fii selectat, in urma interviurilor, apoi vei ajunge la un training, iar in final, daca toate merg bine vei ajunge sa lucrezi aici. Si nu direct cu mine, ci in sala cu ceilalti colegi si avand pe altcineva ca team leader.
- Pacat!
Stau si ma intreb sa fie ca sunt blonda acum, ca este el tanar, sau sarmul meu irezistibil e de vina. Oricum nici eu nu pot spune ca ma las mai prejos in astfel de situatii, mi s-a intamplat sa-i intreb pe baieti la interviu daca au in plan sa se insoare, daca au prietena etc. Conteaza foarte mult sa intelegi ce fel de persoana ai in fata si cat iti poti permite sa glumesti, pentru ca discutia sa nu fie mai apoi stanjenitoare. Imi aduc aminte de diferite faze vazute la o emisiunea tip camera ascunsa, unde veneau tipi la interviuri si o domnuca se plimba prin biroul directorului si dorea sa aranjeze un tablou. Era imbracata doar in fata, iar tot spatele, inclusiv za ass si picioarele ii erau goale. Va dati seama ce fatza faceau indivizii ca nu mai puteau articula nici un cuvant. Poate ar trebui sa fac si eu un experiment, de se iveste un poznas din asta la interviu, mai simpatic: sa-mi lungesc piciorul pe sub birou si sa-l sterg usor de al lui, in repetate randuri, pastrandu-mi in acelasi timp o figura senina si zambitoare ca de obicei. Sa vad cat poate duce :D Cred ca mi-ar vomita piticii de pe creier de atata ras :D Dar ar fi si reversul medaliei...daca incepe sa-i placa, ce pisicii mei ma fac atunci?

PS 1: Eram acum vro 30 de minute in statie pe Memo si am asistat la o ciocnire de masini, un Renault de Alba a luat fundu' unui Peugeot de Bucuresti...noboby was hurt :) doar farul din stanga al Renault-ului care s-a trezit pe asfalt!

PS 2: Am o vecina crazy la 3, de care nu mai scap. De vro 15 minute e tot la mine si povesteste cu sora mea, ca eu am taiat-o cu scuza ca am treaba! M-o pus naiba acum, la ora asta, sa merg la ea sa-i spun ca de 4 zile imi tot curge apa in baie si ca mi-a udat tavanul...si acum ne povesteste despre toata istoria blocului, a tevilor pe care le-a reparat plus bonus chestii despre viata si familia ei. Si va mai mirati de ce unii vecini dau muzica la maxim!!! ah si trebuie sa-i dau Laurei o medalie este o eroina...inca rezista :))

Mama plec in Africa sa am grija de elefanti!

Am un pitic pe creier care nu-mi da pace de mai bine de cateva saptamani. De fapt am mai multi, dar unul anume ma chinuie de ceva vreme de cand mi-am pus in minte sa plec intr-un voluntariat in Africa sau India.

Ma tenteaza foarte tare o aventura de acest gen, intr-o lume total diferita, intrucat sunt sigura ca ar fi o experienta de neuitat. Mai mult cred ca mi-ar schimba cu totul viziunea asupra lucrurilor importante in viata. M-am informat despre program, despre cheltuieli, trainingul in cauza, vaccinuri si mai tot ce ar trebui sa stie un muritor de rand care doreste sa se aventureze intr-o alta lume...dar daca ar fi asa usor probabil acum as trimite scrisori catre casa cu porumbeii calatori. Ei bine pentru a-mi usura munca si a ma ajuta sa-mi implinesc visul, un prieten mi-a trimis un link cu informatii despre o astfel de experienta, dar nu voluntariat in programe umanitare ci in ingrijirea animalelor pe cale de disparitie. Si foarte dragut din fire incerca sa-mi explice cam ce ar trebui sa fac:
- Ia te uita exact ce cautai si pe bani putini, mergi si tu acolo ingrijesti niste animalute, ceva elefanti, tigrusori, maimutele. Faci si tu munca de asta de voluntariat pentru speciile pe cale de disparitie si mai si vizitezi cate ceva pe acolo.
America si palistrachina poi un "caca" de elefant e mai mare decat mine si nu ma bag asa in chestii de astea fara iesire, adica or fi iesiri dar daca te zbati te afunzi si mai mult...e ca si cu nisipurile miscatoare.
Mai mult poti lucra in diferite programe unde ar trebui sa ingrijesti tigruleti, leisori, vulturi - exprimarea te face sa crezi chiar ca sunt din aceia de plush, dragalasi. Poi daca se intampla sa ajung acolo si sa fac minunatiile acelea sper sa nu fiu EU specia pe cale de disparitie!

Anyway pe langa Africa mai am multe lucruri de facut, locuri de vizitat, toate le-am trecut pe o lista acum vreo 3 saptamani. Si cel mai frumos vis...Japonia.

Revenge is so sweet!

Ador titlurile in engleza sau in orice alta limba straina. Mi se pare ca au o savoase aparte si cateodata exprima mult mai bine ceea ce simti sau ce vrei sa spui, decat limba materna. Si nu e deloc o fita, pur si simplu au un impact mai mare, sunt mult mai puternice si daca sunt bine alese cu siguranta vor avea trecere mai mare decat celelate titluri. Interviul pentru care ma hotarasem sa fiu a stupid bitch nu a mai avut loc, intrucat individul nu s-a putut prezenta. M-a sunat la mai bine de jumatate de ora dupa ce trebuia sa se prezinte pentru a-mi spune ca a avut cursuri si alte bolunzenii. De data asta cu o voce de miel dus la taiere imi cerea sa-l iert(!) Nah sic! cum se intorc lucrurile.
- Buna ziua trebuia sa ajung la interviu (era ora 16.35) si am in fata 2 cladiri, nu stiu in care dintre ele sa intru.
- Programarea dvs era la ora 16, nu acum!
- Stiu, imi raspunse cu o voce plangacioasa, dar am avut cursuri pana la ora 4 si din acest motiv nu am putut veni.
- Sunt sigura ca stiati dinainte ca urma sa aveti cursuri pana la aceasta ora, trebuia sa-mi spuneti ieri ca nu puteti ajunge in timp, si am fi ales o alta ora.
- Stiiiuuu, va rog sa ma iertati, pot veni acum sau putem reprograma?
- Nu! Imi pare rau, dar nu mai am timp pentru dvs, trebuia sa respectati programarea sau sa anuntati din timp. Va doresc o zi buna si succes in continuare!
De obicei sunt intelegatoare si accept astfel de chestii, poate uneori gresesc si astfel dau sanse unor persoane care se arata in final total nepotrivite sau dezinteresate,...de data asta n-am vrut sa mai accept reprogramarea interviului, nu doar pentru atitudinea avuta la telefon in ziua precedenta, dar mai ales pentru vocea spasita cu care acum ma suna pentru a-si cere iertare!!! You had your chance boy! ...vorba lui Andrei Gheorghe "Esti veriga slaba! La revedere, drum bun!"

Tomorrow I'll be a stupid bitch!

M-am decis. Maine o sa fiu proasta! Uneori e mult mai bine sa o faci pe prostul in anumite situatii: nu-ti asumi responsabilitati, nu te trage nimeni la raspundere ca deh! esti prost si te lasa in pace. Mai mult reusesti sa scapi foarte usor de oamenii care nu-ti plac sau care iti dau batai de cap...vorba aia din calea prostului si a trenului trebuie sa te feresti. Asa ca maine I’ll be a stupid bitch! Nu din vreun motiv mai sus enumerat ci pur si simplu pentru ca astept foarte curioasa un interviu, cu un “impresionist” ce a studiat la Baritiu…cum care Bariutiu.dddddhhhhaaaa liceul ala bilingv din Cluj. Probabil nu as fi luat aceasta decizie daca ultimul telefon din seara aceasta nu ar fi fost unul cu adevarat picant.
Primisem un biletel de la o colega de munca, sa-l sun pe un tip ce s-a interesat de jobul oferit de noi: a sunat cutarica, numarul de telefon, numele mic (doar atat!) si mentiunea “e dragut”…ce efect are vocea asupra unora.
- Buna seara am inteles ca ati sunat in legatura cu jobul oferit de noi…(si dau detalii)
- Da, asteptam telefonul acesta, colega dvs mi-a spus ca voi fi sunat dimineata
Nah fleoshc! - imi zic in gand si explic motivul pentru care nu am putut suna mai repede. Cu fiecare persoana, fac in primul rand un mini interviu telefonic, pentru a stabili nivelul de cunoastere al limbii italiene si apoi daca e ok dpdv conversational urmeaza interviul la sediul firmei. In cazul de fata nu aveam nici CV-ul persoanei, asa ca ma pune pacatul sa-l stingheresc cu intrebarea referitoare la cunostintele de limba italiana.
- Si cum ati ajuns sa cunoasteti limba italiana?
- Aaaaa nu stiu in ce masura cunoasteti liceul Baritiu?
- Il stiu.
- Ei bine aflati ca acolo am studiat.
OK so what??? Whatever! – vorba unui foarte bun prieten de-al meu. Au mai fost atatia de la Baritiu care nu puteau spune doua propozitii in limba italiana. Si nicidecum nu e vina celor care predau acolo! Daca nu se prinde de tine n-ai ce face dom’le!
- Ok sa povestim un pic in italiana…
- Auziti nu stiu in ce masura sunteti in tema cu profesorii care predau acolo, aflati ca am facut cursuri cu X! Si imi spune un nume de profesor, pe care oricum nici nu l-am inteles si nici nu ma intereseaza sa-l stiu. O fi domnul profesor foarte bun, dar ce legatura are EL cu domnul profesor. E ca si cum ai avea o reteta foarte buna de mancare sau prajitura, dar tie iti iese un bullshit la final…..ce conteaza reteta ii buna, nu?? Asa ma mancau buzele sa-I spun cateva prin telefon si se facuse deodata cald in sala…probabil de la aburul ce-mi iesea pe urechi!
- Am rugamintea sa-mi trimite-ti prin mail un CV si ne vedem maine la interviu.
- Poi vin maine cu un CV, nu e de ajuns?
- E ok, dar as vrea sa vad si eu inainte de toate unde ati mai lucrat, ce ati studiat etc
- Bine-amu! sa stiti ca am lucrat in alte parti tot pe limba italiana, asa ca stiu foarte bine despre ce e vorba!!!!
- Nu e nevoie sa va ambalati, mai ales pe banii nostri, ne vedem maine la interviu!
Intelegeti acum de ce maine o sa o fac pe proasta? Sunt foarte curioasa cum arata, cum se comporta, cum vorbeste acest individ si mai ales cum reactioneaza!!! Am toata noaptea la dispozitie sa-mi fac intrebari tampite, sa exersez in oglinda diferite mutre si sa fiu proasta perfecta maine, daca tot unii se cred mai destepti decat restul, inainte de a demonstra acest lucru sau macar de a-i lasa pe ceilalti sa-i aprecieze! Asa ca astept cu nerabdare ziua de maine! Ah si astept cu si mai multa nerabdare meciul de vineri dintre U Mobitelco si Energia Rovinari – o pasiune sau o atractie descoperita recent, dar care ma (a)prinde tot mai mult! Hai U!!!

What za fuck is wrong with u? sau Nervi matinali!

L-am programat la interviu deoarece stia limba italiana.
In activitatea desfasurata de firma la care lucrez limba italiana este esentiala. Ma uit la varsta si la experienta pe care o are fiecare candidat apoi stabilesc interviurile. Unele CV-uri vin insotite de fotografie. Mi se pare o greseala sa trimiti la un job un curriculum insotit de poza, din moment ce in anunt nu se specifica acest lucru, intrucat de cele mai multe ori fotografiile dau gres - ori sunt nepotrivite, ori sunt vechi, dar despre acest lucru voi vorbi altadata.
CV-ul lui era unul dintre acelea cu poza...prima impresie: un dur, care lucrase pana atunci numai pe vanzari, aproape figura de mafiot (am vazut prea multe filme!), i-as fi dat mai multi ani decat avea - 26. Eram curioasa cum va decurge intalnirea cu aceasta persoana. In general prefer ca fiecare interviu sa fie de fapt o conversatie, ce are la baza, bineinteles, anumite intrebari cheie, dar care este cladita in functie de raspunsurile pe care le primesc de la cel din fata mea.
Era inalt, mai bine facut decat altii pe care i-am intalnit la interviu, cu pierce in spranceana, ochi albastri si un aer de copil rasfatat si chiar rautacios. S-a asezat pe scaunul din fata mea si privea indiferent prin camera.
- Ce stii despre activitatea societatii?
- Nimic.
- Atunci de ce ti-ai depus CV-ul la o firma despre care nu stii nimic?
- Dar ce...mi l-am depus eu??!!
- Poi ce crezi ca te-am cautat eu pe google sau pe e-jobs ca sa te invit la interviu?
- Boh, nu stiu!
Era luni dimineata si poate si pentru ca nu-mi luasem doza de cafea, rabdarea imi atinsese acea limita sensibila. Si credeti-ma ca am rabdare mai multa cu cei din jur decat cu mine. I-am povestit putin despre activitate, in incercarea de a duce la bun final interviul, apoi vazand ca scoate tot felul de sunete si ca are o atitudine de "miserupism" i-am dat pace.
- Stii avem nevoie de persoane serioase aici si responsabile, tu nu esti una dintre aceste persoane!
- Mi-am dat seama!
A fost prima data cand am inchis usa biroului, dupa un interviu, fara sa conduc persoana pana la lift si sa mai povestesc cu ea. Si prima data cand m-am enervat de dimineata si am raspuns ironic celui din fata mea, pentru ca a meritat.
Pana la urma e un inceput pentru toate...sunt curioasa ce alte inceputuri ma mai asteapta! Si am o vorba "o sa am ce povesti nepotilor" :)

Acolo uit!

Azi m-am trezit in asternuturile altcuiva. Albastre. Cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou alb pe mine. Sunt, poate, cele mai frumoase dimineti si din punctul meu de vedere atunci arat cel mai bine: imbracata in hainele de casa ale altcuiva, demachiata prost si cu parul ciufulit mirosind a somn…arat bine, pentru ca ma simt bine si pentru ca nu conteaza ce voi face in continuare! traiesc acele clipe si atat! si de fiecare data uit....uit gandurile de care fugeam! Tot timpul cand vreau sa scap de ganduri, ma refugiez la prieteni, pentru ca stiu ca acolo nu ma vor gasi, acolo le este interzis sa intre.
Acolo e liniste...si bate soarele atat de puternic dimineata…
Va doresc sa va pierdeti cat mai des printre asternuturile persoanelor dragi, oricare ar fi motivul, si sa investiti timp in oamenii care intr-adevar conteaza.

Buna dimineata!

In fiecare zi imi pun alarma telefonului sa ma trezeasca la ora 7.30, dar niciodata nu reusesc sa ma ridic in acel moment...incerc sa ma mai pacalesc vreo jumatate de ora, timp in care la fiecare 10 minute tot tresar... 7.40, 7.50, 8. Dau televizorul pe MTV si SUS. Cele mai multe minute le pierd in baie, apoi in fata dulapului...azi cu ce ma imbrac? - in final ma imbrac cum ma simt!

Imi vine acum in minte o chestie spusa de Mircea Badea intr-una din seri apropo de stilul vestimentar al Magdei Ciumac "cum se imbraca Magda? poi ia sa vedem cred ca se trezeste dimineata si se uita pe ea ooooo am chilotei mov, deci isi trage pantaloni mov, bluza mov, sosete mov, papuci mov, geaca mov si geanta mov si gata! si-a rezolvat problema". La mine nu e asa usor :)

Dimineata pana la un anumit punct totul se desfasoara lent si gandurile si miscarile imi sunt adormite, apoi exista o clipa cand totul o ia razna si ma desfasor pe repede inainte - ca la casetofon :) Mereu imi spun ca apuc sa mananc sau sa-mi beau cafeaua - cu lapte si mult zahar, dar iar e 8.59 si nu mai am timp nici sa ascult piesa de la tv pana la final. Hainele, ceasul, uita-te in oglinda, e buna esarfa asta?, cerceii, pe unde mi-am lasat oare geanta.....si unde naiba sunt cheile??!! aseara eu am intrat ultima!!

Chem liftul...stau la etajul 2, dar de cateva zile tot chem liftul - si asa trebuie sa cotizez in fiecare luna la cheltuieli, asa ca m-am decis sa-l folosesc...si imi inchei haina in graba. Incepe inca o zi de munca, o alta zi, desi poate pare la fel, de fiecare data e altfel, pana diseara se vor intampla multe, ma asteapta lucruri minunate azi...sunt sigura! asa ca buna dimineata si voua si sa aveti o zi altfel decat celelalte.

Si apropo voua cum va sunt diminetile?