sâmbătă, 11 iulie 2009

God dammit!Get a life!

Cred ca am intervievat mai bine de jumatate din populatia tanara din Cluj, cunoscatoare a limbii italiene.
Aproape in orice loc merg vad chipuri cunoscute, in statii si mai ales in mijloacele de transport in comun. Asa ieri l-am vazut pe unul dintre cei care mi-au mancat jumatate de ora de liniste.
In mod normal incep programul la ora 9.30 in fiecare dimineata, dar sunt cazuri in care, daca o anumita persoana nu reuseste sa ajunga la interviu in intervalul 9.30 - 18, vin mai repede sau raman peste program :D
.

Asa s-a intamplat si in cazul tipului respectiv. Stabilisem intalnirea la ora 9 dimineata. Am boala intarzierii - incerc sa ma vindec - dar in dimineata respectiva chiar am facut tot posibilul sa ajung la timp.
Eram la coltul cladirii cand imi suna telefonul:
- Buna dimineata sunt X - persoana cu care aveam interviul - eu am ajuns...va mai astept sau nu are rost?
- Intr-un minut ajung sunt la coltul cladirii.
- Bine la revedere!
Dupa ce am inchis telefonul m-am uitat uimita la ceas, stiind ca am plecat din timp si trebuia sa ajung la ora 9 lejer. Era 9 fix...probabil cateva secunde peste. Am ramas complet bulversata, imi si imaginam ca tipul respectiv a asteptat sa se faca ora 9 si 1 secunda si tzac pac m-a sunat ca de ce n-am ajuns.
What za fuck!!!! de obicei cand mergi la un interviu de cele mai multe ori, tu ca intervievat astepti cateva minute pana esti primit si mai ales fiind in interesul tau...adica tu iti cauti un job si ai fost invitat la o intalnire, cum iti permiti sa suni angajatorul sa-i ceri socoteala ca unde este!!!???!!!
Inteleg sa fi intarziat vreo 10 min, dar pentru cateva secunde peste ora intalnirii mi se pare absolut absurd. Anyway o bila neagra din start a avut. Cand l-am intalnit in sfarsit, avea aerul unui smecheras din "Poveste de cartier", nici macar nu si-a dat jos ochelarii de soare cand am facut cunostinta si l-am invitat in birou...lipsa totala de bun simt si aerul acela de who am I??!!! Probabil m-a vazut ca sunt mai tanara si s-a gandit ca isi poate permite!
- Imi cer scuze pentru intarziere
- Ora stabilita e ora stabilita...eu sunt de la 8.30 aici si va astept
Soooo??? ce daca ma astepti de la ora 8.30, de la 7.30 sau de cu o seara inainte? Intalnirea era la 9, nu ma intereseaza ce ai facut inainte de asta, cat ai asteptat etc! Poate avea nevoie si de flori sau eventual sa-i dau ceva spor de asteptare. Pentru impresiile acestea a 2 a bila neagra.

Apoi intalnirea in sine a constat mai mult intr-o serie de replici intepatoare intre noi, intrucat individul respectiv nu era interesat sa afle despre activitate, mod de lucru ci doar de suma pe care ar putea-o castiga si cum ii garantez eu si alea alea si la fiecare pas tot imi scotea in fata cat de bun este el si cum firmei de la care a plecat i-a scazut cota vanzarilor la jumate. Si ca a refuzat oferte de la firme mari din cauza salariului ca el stie care ii este valoarea!...OK stii care iti este valoarea, dar trebuie sa-i dai si angajatorului posibilitatea sa afle, trebuie sa-i demonstrezi pentru ca mai apoi si remuneratia sa fie pe masura, nu vii cu pretentii din start, intr-un domeniu in care n-ai nici o cunostinta. La final i-am trantit-o ironic...nu mai puteam:
- Eu iau 80 de milioane, dar tu nu vei ajunge niciodata la suma asta.
- 80 de milioane??!!! si ce faci pentru suma asta?
- Imi fac treaba si in momentul de fata punem punct acestei intalniri.

Nu l-am mai condus nici la lift eram prea nervoasa, am iesit val vartej din sala de sedinte si le-am povestit colegelor intamplarea...s-au infundat de ras. Unele dintre ele erau jos in momentul in care a ajuns tipul si mi-au povestit ca ii spusese portarului ca a venit la interviu – era ora 9 fara vreo 10-15 minute – si Mircea i-a raspuns ca nu am venit inca, la care tipul foarte indignat „cum adica nu a venit, ca imediat avem programat un interviu”!!! Decat sa am persoane din acestea stresante la interviu...care imi intind nervii la maxim, prefer fiice cu mame, femei cu copii s.a.m.d! God dammit! Get a life u bastard!!!

duminică, 5 iulie 2009

Povesti de autobuz

In mod normal nu prea ma intereseaza ce palavragesc diverse personaje pe autobuz, intrucat ori trag un ochi in cartea pe care o citesc, ori ascult muzica ori vorbesc la telefon, dar cateodata povestile sau remarcile unora te capteaza vrand nevrand.

* Zilele trecute o tipa povestea de zor unei prietene despre organizarea nuntii si ca soacra o sfatuia sa faca cel mai “naspa”/ieftin meniu ca nu trebuie sa cheltuiasca foarte mult pe organizare ca daca nu-si scot banii la final ii bai! Am si io vreo 3-4 nunti anul acesta...sper sa nu intru sub incidenta povestii de mai sus :)

* Tin minte o intamplare de acum cateva saptamani care m-a distrat copios. O batranica facea ochi mari la unghiile unei tipe...care adevarul este ca erau enorme si chiar incepuse sa le atinga curioasa fiind:
- Nu sunt unghiile mele! Le-am pus ca am fost la nunta.
...bunicuta era muta de uimire, privea unghiile, apoi isi ridica privirea spre tipa, apoi le atingea, apoi isi rotea ochii in jur.
- Le dau jos saptamana aceasta. Am vrut doar sa am unghii frumoase pentru nunta ca am cununat mirii.
...dupa alte cateva minute de pauza, in care toti din jur chicoteau si-a dat drumul si babuta
- Vine sfarsitul lumii gata! Unde s-a mai pomenit una ca asta??!! Mai demult nu existau lucruri de astea. Auzi sa ai unghii, dar de fapt nu-s unghiile tale. Poi nu-i scris in Biblie ca nu e voie?? E scris ca daca tot apar tot felul de semne vine sfarsitul...asta e unul dintre ele!!! acuma si cifra necuratului vor sa ne-o puna pe buletine! E sfarsitul, e sfarsitul...dupa care o inceput sa spuna din Biblie tot felul de paragrafe.

* Tot apropo de povestile batranelelor, lasand deoparte susotelile ori de cate ori nu li se ofera loc pe scaun, buba mi-a povestit doua faze savuroase. Doua doamne in troleu ce vroiau sa se faca frumoase:
- Auzi tu hai sa ne facem frumoase pe cand ajungem acasa, ca tare cald ii in autobuz
- Da n-am cu ce sa ma sterg
- Am io servetele de astea cu aroma de trandafir ca sa mirosim frumos.
…..dupa care au inceput sa se stearga peste tot cu servetelele parfumate, sub privirile celor din autobuz J

* Alta data negasind loc pe scaune doua batranele au inceput sa comenteze despre vestimentatia unui tip ce statea pe scaunele din fata lor (in pantaloni scurti si tricou fara maneci):
- Ai vazut? Doamne cum se mai imbraca tineretul din ziua de azi
- Pe vremea noastra barbatii nu umblau cu picioarele dezgolite, d-apoi cu bratele, ca doar e rusine, da acuma tinerii nu mai stiu de rusine.
…..saracele, probabil erau din cretacic si nu s-au obisnuit cu secolul 21.

Ma gandesc ca peste vreo 40 de ani, de-o fi s-ajung, voi fi si eu de varsta lor…sper sa nu ma gadile strechia sa fac si eo comentarii de astea…poate pana atunci nu va mai trebui sa mergem cu mijloacele de transport in comun ci fiecare va avea o capsula a lui cu care se va deplasa spre diferite destinatii…asa n-o sa incomodez cu batranetea mea pe nimeni :))