What za fuck is wrong with u? sau Nervi matinali!

L-am programat la interviu deoarece stia limba italiana.
In activitatea desfasurata de firma la care lucrez limba italiana este esentiala. Ma uit la varsta si la experienta pe care o are fiecare candidat apoi stabilesc interviurile. Unele CV-uri vin insotite de fotografie. Mi se pare o greseala sa trimiti la un job un curriculum insotit de poza, din moment ce in anunt nu se specifica acest lucru, intrucat de cele mai multe ori fotografiile dau gres - ori sunt nepotrivite, ori sunt vechi, dar despre acest lucru voi vorbi altadata.
CV-ul lui era unul dintre acelea cu poza...prima impresie: un dur, care lucrase pana atunci numai pe vanzari, aproape figura de mafiot (am vazut prea multe filme!), i-as fi dat mai multi ani decat avea - 26. Eram curioasa cum va decurge intalnirea cu aceasta persoana. In general prefer ca fiecare interviu sa fie de fapt o conversatie, ce are la baza, bineinteles, anumite intrebari cheie, dar care este cladita in functie de raspunsurile pe care le primesc de la cel din fata mea.
Era inalt, mai bine facut decat altii pe care i-am intalnit la interviu, cu pierce in spranceana, ochi albastri si un aer de copil rasfatat si chiar rautacios. S-a asezat pe scaunul din fata mea si privea indiferent prin camera.
- Ce stii despre activitatea societatii?
- Nimic.
- Atunci de ce ti-ai depus CV-ul la o firma despre care nu stii nimic?
- Dar ce...mi l-am depus eu??!!
- Poi ce crezi ca te-am cautat eu pe google sau pe e-jobs ca sa te invit la interviu?
- Boh, nu stiu!
Era luni dimineata si poate si pentru ca nu-mi luasem doza de cafea, rabdarea imi atinsese acea limita sensibila. Si credeti-ma ca am rabdare mai multa cu cei din jur decat cu mine. I-am povestit putin despre activitate, in incercarea de a duce la bun final interviul, apoi vazand ca scoate tot felul de sunete si ca are o atitudine de "miserupism" i-am dat pace.
- Stii avem nevoie de persoane serioase aici si responsabile, tu nu esti una dintre aceste persoane!
- Mi-am dat seama!
A fost prima data cand am inchis usa biroului, dupa un interviu, fara sa conduc persoana pana la lift si sa mai povestesc cu ea. Si prima data cand m-am enervat de dimineata si am raspuns ironic celui din fata mea, pentru ca a meritat.
Pana la urma e un inceput pentru toate...sunt curioasa ce alte inceputuri ma mai asteapta! Si am o vorba "o sa am ce povesti nepotilor" :)