Azi m-am trezit in asternuturile altcuiva. Albastre. Cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou alb pe mine. Sunt, poate, cele mai frumoase dimineti si din punctul meu de vedere atunci arat cel mai bine: imbracata in hainele de casa ale altcuiva, demachiata prost si cu parul ciufulit mirosind a somn…arat bine, pentru ca ma simt bine si pentru ca nu conteaza ce voi face in continuare! traiesc acele clipe si atat! si de fiecare data uit....uit gandurile de care fugeam! Tot timpul cand vreau sa scap de ganduri, ma refugiez la prieteni, pentru ca stiu ca acolo nu ma vor gasi, acolo le este interzis sa intre.
Acolo e liniste...si bate soarele atat de puternic dimineata…
Va doresc sa va pierdeti cat mai des printre asternuturile persoanelor dragi, oricare ar fi motivul, si sa investiti timp in oamenii care intr-adevar conteaza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu erai in asternuturile mele in 23 martie... hmmm... pe unde mi-ai umblat?
RăspundețiȘtergeretu ralu, asa m-ai atins amu!!! pffff nu am cum sa nu fiu de acord cu tine!!! auzi tu..."mirosind a somn" :X:X:X
RăspundețiȘtergereTibi draga sunt o "gentelmena" astfel de lucruri nu se spun... :))
RăspundețiȘtergereje...da mirosind a somn! trebuie sa stii cum e...daca nu-ti poti imagina, hai sa ne trezim intr-o dimineata impreuna :)
RăspundețiȘtergere